KINETOTERAPIA, BAZA RECUPERĂRII ÎN HERNIA DE DISC LOMBARĂ
Motto: ”Existența noastră este mișcarea, repausul reprezintă moartea” (Blaise Pascal).
Cu toate dificultățile metodologice întâlnite,se poate declara că lombalgia este aproape cea mai răspândită durere acuzată de oameni, probabil alături de cefalee. În populația adultă,între ½ și ¾ resimt dureri lombare o dată în viață. Aproximativ 40% din ei au avut un episod acut o dată pe an și 15-20% pot avea o experiență de acest gen oricând, în orice moment. Aparent, doar 10-20% din totalul populației adulte nu prezintă niciodată probleme lombare.
Durerea este simptomul central al herniei de disc lombare, proces degenerativ ce evoluează în mai multe etape. Nu toate lombalgiile sunt identice. Există o mare variabilitate în privința persistenței simptomelor, severității lor și a gradului de impotență funcțională. De regulă, persoanele cu hernie de disc lombară sunt mai puțin flexibile decât cele asimptomatice.
Mobilitatea se îmbunătățește odată cu recuperarea pacientului. Ameliorarea dizabilității și a deteriorărilor funcționale poate fi un bun factor de discriminare între cei tratați optim și ceilalți.
În hernia de disc lombară, puseele acute sunt urmate de lungi perioade în care se instalează teama de durere, restricționarea mișcărilor și a activismului în general, ceea ce duce în timp la diminuarea forței și a masei musculare pe anumite grupe de mușchi, ”cruțate” de pacient, din teamă de a nu declanșa noi episoade dureroase. Tonifierea analitică a musculaturii hipotone va duce la ruperea cercului vicios și la ameliorarea simptomelor.
Tratamentul oferit herniei de disc lombare variază considerabil. În lumea medicală, nu există un consens asupra celui mai bun tip de plan terapeutic, astfel că terapia aplicată este aleasă în funcție de înclinațiile practicianului. Depinde mai mult de persoana la care se prezintă pacientul decât de simptomele sale clinice.
Numeroase studii, efectuate în ultimele decenii, cu privire la incidența durerii lombare asupra populației de toate vârstele, au determinat plasarea în centrul atenției a kinetoterapiei (kineto=mișcare în limba greacă), drept componentă de bază a programelor de recuperare. Totodată, studiile relevă faptul că factorii iatrogeni ce pot duce la cronicizarea afecțiunii sunt preocuparea exagerată față de durere, supra-prescrierea de repaus (repausul lapat nu are valoare curativă) și fizioterapie precum și oprirea activităților cotidiene.
Așadar, una din cheile managerierii herniei de disc lombare este implicarea activă a pacientului în recuperare, prin practicarea exercițiilor fizice special concepute de specialiști. Kinetoterapia ajută la poziționarea bolnavului pe direcția corectă, prin exersarea punctelor slabe și recâștigarea forței ce s-a pierdut. Un program de exerciții trebuie astfel conceput încât să țină seama de condiția fizică a persoanei și de nivelul durerii. El trebuie să surprindă combinația ideală între exercițiile de stretching, exercițiile de tonifiere musculară și cele destinate creșterii rezistenței la efort (low impact aerobic). Cunoașterea programului optim de exerciții și a kinetoterapeutului potrivit poate face diferența între recuperare și durerea cronică.
Mișcarea are diferite efecte fiziologice asupra coloanei vertebrale și în special asupra discului intervertebral, diferitele posturi și activități în care pacientul este implicat influențând dinamica și presiunile normale ale discului. Cea mai mare structură avasculară din corpul uman, el este predispus în mod special la oboseală, având o capacitate foarte redusă de reparare/remodelare.
Efectuate în mod controlat, progresiv, gradual, exercițiile fizice au rolul de a spori distribuirea de nutrienți la nivelul discului intervertebral lombar și a țesuturilor moi, pentru a păstra starea de sănătate și buna funcționare a acestora. Repetate cu consecvență, programele de kinetoterapie ajută la prevenirea rigidității articulațiilor coloanei vertebrale, a hipotoniilor musculare, precum și la reducerea recurenței episoadelor acute ori la diminuarea gradului de severitate și a duratei lor.
Exercițiul fizic poate crea acel continuum favorizant descreșterii sau chiar dispariției disconfortului fizic și psihic ce se instalează la bolnavul cu hernie dedisc lombară, care își percepe afecțiunea ca pe un obstacol ivit în desfășurarea normală a vieții sale. Ele sunt utile, dacă programele ce le includ sunt individualizate pentru condiția fiecărui pacient în parte și dacă sunt executate corect, cu respectarea unui ritm de lucru adecvat, a unui număr optim de repetări, pe toată cursa de mișcare. Kinetoterapeutul este cel care asigură îndeplinirea acestor condiții de lucru.
În sinteză, scopul programelor kinetice în hernia de disc lombară este de a diminua durerea, de a ameliora funcționalitatea coloanei vertebrale și de a educa pacientul cum să se mențină astfel încât să prevină recurența episoadelor acute.
Hernia de disc lombară nu este întotdeauna o afecțiune vindecabilă și pentru mulți este o problemă pe durata întregii vieți. Kinetoterapia este cea care, prin diverse metode, oferă bolnavilor soluții și informații corespunzătoare, cu privire la desfășurarea unei activități normale, auto-managenementul bolii și depășirea fricii de mișcare. Toate acestea au ca rezultat creșterea calității vieții pacientului.