EXECIŢIILE AEROBICE
Exerciţiile aerobice cresc frecvenţa cardiacă pentru o anumită perioadă de timp şi determină intensificarea fluxului sanguin la nivelul ţesuturilor afectate, ajutând astfel vindecarea. În acelaşi timp, pot diminua rigiditatea articulară, impotenţa funcţională şi pot determina reactivarea circuitelor nervoase.
În timp ce unii pacienţi sunt capabili să performeze mișcări viguroase, ca alergatul sau step aerobic, altora le este mai uşor să se angajeze în exerciţii cu impact scăzut, care nu bruschează coloana vertebrală în momentul contactului plantei cu solul şi în timpul cărora se pot coordona cât mai aproape de normal.
Recuperea prin antrenament aerobic este foarte utilă atât pentru refacerea, cât şi pentru menţinerea funcţionalităţii optime a organismului. Persoanele care practică în mod consecvent exerciţii de acest tip prezintă următoarele beneficii:
- Au mai puţine episoade acute, cu durere mai puţin intensă în momentul în care ea apare;
- Există probabilitate mai mare să îşi continue munca şi activităţile recreaţionale, în comparație cu pacienţii cronici, care nu se angajează în practicarea exerciţiilor şi îşi pierd progresiv capacităţile funcţionale;
- Îşi controlează mai ușor greutatea corporală, scăzând astfel stresul asupra structurilor coloanei vertebrale;
- Beneficiază de o cantitate crescută de endorfine, apărută după 30-40 de minute de efort fizic, care poate combate durerea. Aceste substanţe sunt produşii naturali ai organismului de anihilare a durerii şi, foarte frecvent, eliberarea lor reduce rata utilizării medicaţiei antalgice;
- Endorfinele pot duce şi la schimbarea stării de spirit a pacientului, ameliorând simptomele depresiei, fenomen care se asociază frecvent cu diagnosticul neurologic.
Există mai multe categorii de exerciţii ce implică efort de tip aerobic şi ale căror efecte nu prejudiciază cu nimic ţesuturile afectate de boală. Executate cu perseverenţă, următoarele activităţi sunt foarte eficiente în ameliorarea condiţiei fizice a pacientului:
- Mersul – în general, ca exerciţiu, este foarte blând pentru structurile corpului, iar parcurgerea unei distanţe de 2-3 km de 3 ori pe săptămână este utilă pentru pacient. Prezintă şi avantajul că nu necesită un echipament special şi se poate desfăşura oriunde (afară, în interior);
- Bicicleta ergometrică – pentru cei care se simt mai bine în poziţia aşezat decât în stând, poate fi de preferat pedalatul. Spinningul a devenit foarte popular în ultima decadă, după ce tot mai multe persoane i-au înţeles beneficiile[1];
- Stepperul sau trainerul eliptic – oferă posibilitatea efectuării unui efort de intensitate scăzută, deoarece utilizatorul foloseşte nişte pedale suspendate pentru a executa o mişcare continuă, opunând rezistenţă cu pasul pe o suprafaţă dură. Mecanismul aparatului facilitează o mişcare lină, mai puţin vibrantă decât mersul. Totodată, utilizarea sa are ca efect tonifierea musculaturii membrului inferior, dar si pe cea a membrului superior;
- Terapia în apă – ameliorează condiţia fizică, simultan cu minimizarea stresului la care este supusă coloana vertebrală lombară, care lucrează în descărcare. Astfel, pacientul devine mai mobil, exerciţiile de stretching şi cele de tonifiere fiind mai puţin dureroase. Este utilă pentru cei în fază acută care nu tolerează mișcările pe saltea şi pentru vârstnici.
Indiferent ce tip de exerciţiu de intensitate scăzută este ales de către pacient, acesta trebuie să fie suficient de viguros pentru a creşte frecvenţa cardiacă până în zona de target (care se calculează în funcţie de vârsta persoanei) şi a o menţine ridicată pe toată durata efectuării efortului (minim 20 de minute). Astfel se obțin ameliorarea fitness-ului cardio-vascular, arderea caloriilor în exces etc.
[1] Bota C., (2000), Ergofiziologie, Editura Globus, Bucureşti